De ce e bine sa mai investesti si-n calitate, nu in cantitate

Ştiu că uneori e mai tentant să plăteşti o sumă de bani pentru trei produse, de exemplu, în loc să plăteşti aceeaşi sumă pe un singur produs. Eu încerc să mă dezobişnuiesc de acest lucru, mai ales când vine vorba de garderobă. Zilele trecute mi s-a reconfirmat faptul că e mai bine să investesc în calitate, în loc să bag bani în cantitate, mai ales când ştiu că moda are obiceiul de a reveni.

Era prin 2010 când mi-am cumpărat (am convins-o, foarte greu, pe mama să-mi cumpere) un palton. Nu-mi amintesc cât a costat exact, dar ştiu că pe acea vreme făcea cât două paltoane de o calitate mai slabă. Eram în clasa a 10-a, parcă, şi foarte mândră mă mai plimbam cu el pe holurile liceului. Mă simţeam “feşăn”, cum s-ar zice azi, cu multă ironie.

L-am purtat o iarnă şi jumătate în continuu, după care l-am pus în dulap, în ideea că i-a trecut moda şi că o veni momentul când o să-l dăruiesc cuiva, dacă nu cumva îl vor mânca moliile înainte. Spre surprinderea mea, în toţi aceşti ani, paltonul s-a păstrat exemplar în dulapul meu de la Făget. Motiv pentru care l-am adus la Timişoara, în ideea că se va ivi o ocazie când o să-l scot din nou în lume.

Ocazie care s-a ivit chiar vinerea trecută . Trebuie să menţionez că îmi vine la fel de bine ca atunci când l-am cumpărat, dacă nu chiar mai bine, şi că mă simt excelent în el. Îi zic la fel ca-n 2010 – “pătura” – fiindcă e foarte gros şi călduros. Să nu râdeţi, da? Surpriza surprizelor am avut-o a doua zi, sâmbătă, când, plimbându-mă printr-un magazin dintr-un complex comercial timişorean, am dat peste… fratele geamăn al paltonului meu. Da! Cum s-ar zice, în anul Domnului 2016 eu am găsit pe un umeraş acelaşi palton care se vindea în anul 2010. În afară faptului că acela avea căptuşeală maro, pe când la al meu e neagră – stofa, nasturii şi croiul erau identice. Cred că m-a emoţionat întâmplarea, că altfel nu-mi explic de ce am ieşit atât de repede din acel magazin, fără să verific, din curiozitate, preţul