In baia fetelor

Dragii mei, bărbaţi şi băieţi, poate că, uneori, v-aţi întrebat ce se întâmplă după misterioasa uşă din locurile publice, care are pe ea acele semne ori cu o fetiţă stând pe oliţă, cu o doamnă în straie de epocă şi cu umbrelă etc.

Dragii mei bărbaţi şi băieţi, eu sunt aici să vă ofer nişte răspunsuri. Eu vă aduc o mostră a minunilor care se întâmplă în spatele acelei uşi enigmatice. Şi tot ce veţi citi mai jos e o relatare a unor fapte reale, după cum ar suna şi celebra replică din Undeva la Palilula a lui Purcărete: Povestea e întâmplătoare, adică s-a întâmplat cândva şi ştiţi că nu bag în ele

Povestea e proaspătă, nici măcar 24 de ore n-a împlinit. Se face că aseară m-am nimerit la o petrecere. La un moment dat (nu mai ştiu ce oră era, dar după 2:00, în orice caz), m-am dus şi eu, ca orice om cu nevoi, la baie. Când am intrat acolo, am văzut că era coadă. Erau patru fete înaintea mea. Trei dintre ele stăteau proptite de perete şi a patra stătea vis-a-vis, în pragul uşii care ducea către încăperea cu toalete (trei la număr). Între timp a mai apărut o fată, a întrebat dacă şi noi aşteptăm, apoi s-a pus cuminte în spatele meu la rând. 

Într-un final, din una dintre toalete a ieşit o domnişoară şi, când a trecut pe lângă fata care stătea vis-a-vis de noi, aceasta i-a pus piedică. Toate am făcut ochi mari, după care, următoarea din rând a întrebat-o:

– Nu mergi la baie?

Răspunsul ei a fost GE-NI-AL:

– Piedica merge! şi nu s-a urnit din loc, începând să râdă singură de gluma care doar şi numai pentru ea era amuzantă, căci pentru noi era ceva de genul “WTF?!”. Am trecut toate înaintea ei. Ea, în continuare, stătea în pragul uşii, amuzată din cale-afară. Când am ajuns şi eu la rând, o aud pe tipa din spatele meu:

– Vai, mă piş pe mine!

Eu, fată faină şi înţelegătoare, îi spun că, dacă o trece atât de tare, iaca să meargă înaintea mea.

– Vai! Serios? Vaai, ce de treabă eşti! Mersiiic!

I-am zâmbit forţat, că nu aveam chef să socializez, mai ales că don’şoarei i se scursese tot alcoolul prin codiţa de la ochi, desenată cu dermatograf negru. Nici n-a închis tipa aia bine uşa de la toaletă după ea, că lângă mine s-a plantat fata cealaltă, cu piedica.

De ce n-ai intrat la baie când a fost rândul tău?

– Nu îmi trebuie atât de tare.

Aha, ok.

Ştii, e doar aşa, preventiv, continuă ea. Când te duci afară, îi doar: PREVENTIV! Ştii? şi începe ea să se hăhăiască. Din nou.

Mda, ştiu cum e, dar habar nu aveam ce a vrut să spună, ce se întâmpla, de fapt, şi cum am ajuns să port acea ciudată conversaţie. În fine. Am intrat şi eu, după un secol de aşteptare, la baie. Când am ieşit, tipa cu Vai, mă piş pe mine!”se admira în oglindă. Avea o bluză aproape la fel ca cea de pe mine. Singura diferenţă era că a mea se lega cu un şnur la spate, iar a ei avea un fermoar. Care fermoar era desfăcut. Şi-i zic, în ideea de a o ajuta, că poate nu prea îşi mai dădea seama de anumite treburi:

Vezi că ţi-e desfăcut fermoarul la spate.

Aşa e modelul!

Aaaa, ok! Bine, cum zici tu. Scuze! Şi-mi văd de spălatul mâinilor.

AŞA E MODELUL! Îţi place?! insistă ea, aproape contorsionându-şi spatele, să-mi arate mie cât de mişto îi stă fermoarul bluzei. Desfăcut.

Da, da. Foarte tare! Ş-apoi m-am grăbit să ies din baia aceea, că deja nu mai puteam să duc, mă depăşeau toate lucrurile pe care le-am văzut şi auzit, într-un interval de maxim 10 minute.

Deci, dragii mei, asta ar fi o mostră a lucrurilor care se petrec în spatele acelei uşi. Poate că nu vă vine să credeţi, dar fix aşa s-au întâmplat. Eu, aseară, nu mai ştiam dacă să râd, să mă enervez, să ignor. Astăzi pot doar să râd, logic.

Dar, mai am o întrebare care se adresează tututror persoanelor de sex feminin din această lume: de ce naiba, într-o baie publică pentru femei, e întotdeauna ud pe jos?!