Sezonul Mieilor

Pe bune, nu e Săptămâna Mare, ci e Sezonul Mieilor.

M-am gândit să scriu despre asta după ce zilele trecute am fost întrebată dacă am nevoie de doi miei, aici, pentru apartamentul din Timişoara… (?!?!?)

În primul rând, nu-mi place carnea de miel, oaie, ied sau ce-o mai fi. De fapt, nu prea îmi place carnea, în general.

În al doilea rând, nu ştiu să gătesc carne de miel. Nici nu vreau să învăţ.

ÎN AL TREILEA RÂND, ce naiba să fac nu cu un miel, ci cu doi, DOI! miei, aici în Timişoara, din moment ce atât eu, cât şi colega uber gospodină plecăm acasă de sărbători? Să-i ducem acasă la părinţi? Mi-s sigură că deja au făcut rost.

Şi de atunci sunt mai atentă la ce se întâmplă în jur, la subiectele de “actualitate”: toată lumea dă miei, primeşte miei. Aproape peste tot unde mă duc văd/aud aceleaşi lucruri: miei la TV, miei la radio, miei pe Twitter, miei pe Facebook –  miei pe toată mâna… E ca un cult al mieilor.

M-am gândit foarte deep la chestia asta. Când se apropie Paştele, mieii înlocuiesc şpaga. Sunt dăruiţi din obligaţie, ca o atenţie considerabilă, fiindcă, din câte am înţeles, nu-i chiar ieftin kg-ul de carne de miel. Sigur întelegeţi la ce mă refer. Acelaşi lucru se întâmplă de Crăciun cu brazii.

Aşadar, ne aflăm în Săptămâna Mare, ţinem post şi ne lăudăm cu asta, facem trafic de miei, iepuraşii de Paşte din centrul Timişoarei sunt omorâţi de câinii comunitari, deci, câtă armonie…