Am rezolvat si cu NATO

Nu stiu daca ati citit despre Raportul NATO de evaluare a Fortelor Armate ale Romaniei. Eu am citit ce a scris Adevarul de astazi in articolul „NATO pune la zid Armata Romana” sub semnatura dlor Duta Mihai si Berbece Claudiu. Nu ca nu ma asteptam – stiam ca NATO cunoaste foarte bine starea armatei noastre – dar faptul ca a fost facut public in conditiile in care Romania a primit viitorul sumit din aprilie 2008, e, totusi, de remarcat. Oricum, sa nu ne iluzionam, eu, de pilda, nu stiam despre el. Pentru ca, pe de o parte, nu e treaba mea sa ma mai interesez de asemenea lucruri, iar, pe de alta parte, nimeni nu s-a oferit voluntar sa imi atraga atentia asupra existentei sale (poate si pentru ca este negativ si se refera la actuala administratie …). Oricum, regret ca am ajuns intr-o asemenea situatie. Asta inseamna ca ne-am indepartat mult de momentele de inceput, de imediat dupa intrarea in NATO, cand eram consultati cu privire la marile probleme ale Aliantei si ni se cerea sa luam expres cuvantul in reuniuni … Acum, practic,se pare ca nu mai contam prea mult … As dori sa spun, insa, cateva lucruri privind planurile de achizitii de dupa 2004, care cuprind – in afara de avioane multirol, care trebuie sa inlocuiasca aparatele MIG-21 care ies inevitabil din uz – corvete, vase de patrulare rapide si … repararea submarinului „Delfinul”. Ei bine, aici se afla, cred eu, ruptura cu planurile Aliantei. Toate categoriile acelea de vase – pe care administratia in care am servit le-a eliminat, schimband rolul marinei romane – nu mai sunt necesare. Pentru ca, in NATO, Romania nu isi mai propune sa faca apararea coastei Marii Negre, ci sa fie capabila sa participe la misiuni in afara acestui bazin, respectiv in Mediterana rasariteana (lucru pe care il facem de cand avem 3 fregate, nu una). In plus, cu un singur submarin nu reusesti sa te descurci, caci, cand acesta e in port pentru mentenanta, devine eliminabil … Ca sa poti indeplini corespunzator misiuni submarine, ai nevoie de cel putin 3 submarine (unul in misiune, altul in stand-by, iar altul in refacere). Iata pentru ce, atunci cand am inceput discutiile serioase cu NATO pentru admiterea noastra, scoaterea din serviciu a submarinului a reprezentat una din primele cerinte ale NATO. Pe care am indeplinit-o „romaneste”, adica submarinul nu a fost scos din uz, ci dat Academiei Navale pentru pregatirea submarinistilor. In felul acesta, el a fost salvat, nu sacrificat, cum am primit atatea acuzatii din partea unui lobby puternic si bine organizat. Cred ca aceasta este si cauza pentru care unul din cei trei (pana acum) succesori ai mei, dl. Frunzaverde, s-a grabit sa anunte repunerea Delfinului in stare de a executa din nou misiuni. Un gest de vizibilitate, fara efect militar, care, in plus, ne-a pus rau si cu NATO, dar si cu Rusia, principala putere din zona Marii Negre …!? Dealtfel, chiar si conceptul de aparare costaliera – la care parem sa revenim prin achizitiile propuse – nu are multe merite politice, tocmai din aceasta cauza! Indreptandu-ne atentia spre alte orizonturi – cum este si cel descris mai sus – se pare ca am neglijat angajamentele ferme luate fata de NATO la admitere (de la Romania se astepta o anumita contributie la un moment dat …), atat sub raportul reducerii in continuare a efectivelor, cat, mai ales, sub cel al structurii operationalizate pe care NATO sa poata conta. Mai mult, scazand bugetul apararii in 2005 si 2006, am cazut mult sub pragul de 2,38% din PIB, care era angajamentul nostru (insusit expres si de coalitia D.A.), ceea ce a pus in disctuie toate planurile majore angajate cu Alianta. In plus, Armata, desi lipsita de fonduri in domenii cruciale, nu a putut cheltui cat i s-a alocat in alte sectoare, trebuind sa dea bani inapoi la buget la sfarsitul anului …!? Daca asta nu inseamna proasta gospodarire, nu stiu cum putem caracteriza aceasta sintagma … Deci, sa recapitulam: in 2004 intrasem in NATO si ne miscam bine, iar in privinta UE, reusisem incheierea tuturor capitolelor de negociere si semnasem acordul de aderare. A urmat apoi intrarea propriu-zisa in UE, care a dat semnalul declansarii unei batalii interne intre aliati, care ne-a facut sa ratam practic startul in Uniune, iar acum, iata, am reusit sa compromitem si contributia noastra la NATO … Halal sa ne fie! Vorba lui Dinescu; pe vremea CPUN imi amintesc ca a spus public: noi romanii, care am reusit sa compromitem socialismul, vom reusi cu siguranta sa compromitem si capitalismul … Pana acum, vad ca suntem in grafic … Cel putin cu UE si NATO am terminat … Pacat, mare pacat!